Ascult o melodie trista si sper ca tristetea sa se termine o data cu ea...Sufletul iubit.Lacrimi au curs....Inima a cedat,eu am cazut pe un covor de frunze si nu mai am puterea sa ma ridic!Frunzele continua sa cada acoperindu-ma,ascunzandu-ma.....Nici o adiere de vand...nimeni,nimic,nicaieri....Caut forta de a ma ridica...Nu pot sa ma tarasc intr-un colt undeva unde nimeni sa nu ma priveasca cu mila...Ma doare inima in piept.Chiar daca in gand implor dupa ajutor,nu e nimeni sa imi intinda o mana de ajuor....Nu le pasa....Sunt doar un suflet trist,uitat de lume,parasit,ratacit....in cautarea supravietuirii.....Noaptea se lasa,las picaturile de ploaie,sa-mi inece plansul si vantul sa-mi risipeasca lacrimile....Odata credeam in vise si implinirea lor imi facea viata frumoasa...Bucuria imi risipea tot amarul,toata rautatea...Adormeam cu inima plina de bucurie...Ma trezeam pt cineva doar ca sa-i ofer toata iubirea in dar...Cand m-am intrebat intr-o zi cine se trezeste pt mine,am realizat ca sunt singura pe lume...Nici imaginatia nu ma ajuta sa descopar ca totul va fi atat de trist...Ce a fost sa dus...a mai ramas...sau ce a mai ramas din mine...Au mai ramas amintiri sau ce a mai ramas frumos din ele...sau speranta....sau ce a mai ramas.....

Multi m-au vazut plngand...plangeam la apus....plangeam la rasarit...plangeam singura.

Multi m-au vazut sub false zambete...pt ca nici lacrimi nu mai am...Sufletul e gol,e distrus.....Inima abia mai bate, Ma chinuie totul si totul e pustiu in jurul meu...Sunt ca o rana deschisa....Plang tremurand.....tremur suspinand....suspin suferind.......

Palmele imi acopera fata...A inceput sa-mi fie frica in intuneric....nu am dormit de multe nopti...nu am mancat,imi e doar sete..sete de iubire...

Am daruit iubire,am fost rasplatita cu fericire...Am gresit am platit....sau poate platesc in continuare.Sau poate un blestem ma condamna la nefericire....Eu nu mai contez...Doamne de ce ,ma chinui???De ce nu ma iubesti??

Iti cer implorand:....Vreau sa mor fericita,,,,Sa mai aud soptind :TE IUBESC....ca raspuns la ceea ce simt si pot sa-mi dau viata  apoi...Am ajuns o stafie care bantuie in cautarea linistii....Liniste care mi-o poate da doar un sarut,o imbratisare....Oricat de departe as privii,pe cerul meu intunecat,nu straluceste nici o stea....Zdrobita de pierdere...de singuratate..de amagire...doar cu speranta .trebuie sa continui sa cred in mine....Trebuie sa cred ca va aprea ingerul care ma va aduce la viata...Imi e frig..ochii imi sunt plansi,buzele amare....Trista,bolnava,obosita,ma ridic cu capul plecat.....in cauatrea visului piersut..........